De ce e important pentru un bărbat să aibă afacerea sa
Înainte de orice, să ne înțelegem cât se poate de clar: nu e obligatoriu să ai afacerea ta ca să-ți meargă bine.
De ce?
Din două mari motive.
1. Poți avea o viață OK și fiind angajat, dar prestând o muncă / meserie care te satisface în mod real din mai mult puncte de vedere
Asta se întâmplă frecvent.
Anumite meserii chiar sunt greu de prestat fără să fii angajat undeva.
De exemplu, e greu să fii pilotul propriei companii de transport aerian. Mai degrabă ești pilot pentru o companie care te angajează să prestezi meseria care reprezintă marea ta pasiune.
Sau e mai greu să fii pompier / polițist / militar în propria ta companie de intervenție / securitate / mercenari.
Dincolo de asta, există meserii care pot fi practicate în calitate de angajat și totuși să însemne o muncă plăcută, plată foarte bună și gestionarea timpului aproape exclusiv în funcție de ce-ți dorești.
Sigur, astfel de situații în care totul se aliniază perfect sunt ceva mai rare, dar există.
2. Poți avea o viață OK și fiind angajat pentru că a-ți merge este totuși o chestie profund subiectivă.
Ceea ce pentru unii înseamnă să le meargă bine, pentru alții înseamnă să le meargă așa și-așa sau prost de-a binelea.
Și invers.
Ceea ce pentru diverși înseamnă să-ți meargă prost, pentru alții înseamnă să le meargă bine.
Uneori, ține de ce pretenții ai de la viață - dacă ai standarde scăzute, s-ar putea ca orice să ți se pară foarte bun sau măcar acceptabil.
De asemenea, dacă ești un ălbar trist, s-ar putea ca oricât de bine ți-ar merge în realitate, să ți se pară că totu-i nașpa.
Deci e o chestiune care diferă de la om la om.
Pe de altă parte...
O afacere proprie te trage spre noi standarde
Realitatea este că o afacere proprie este întotdeauna transformatoare pentru un individ. Între cel care ești când muncești pentru un angajator și cel care ești când muncești pe cont propriu vor fi mereu niște diferențe.
De multe ori, avantajele sunt în toate zonele importante: mai multă satisfacție legată de muncă, mai mulți bani și un control mai bun asupra propriului timp.
De asemenea, statutul de om care muncește pentru el vine la pachet și cu niște beneficii psihologice majore.
Mereu, te vei simți altfel ca propriul angajat / patron / deținător de afacere față de cum te-ai simțit ca angajat clasic pentru o companie.
Cu cât compania care te-a angajat anterior a fost mai mare, mai bolândă din perspective corporatiste, cu atât beneficiile afacerii proprii sunt mai mari.
De ce?
Pentru că-n profunzimile sale, situația de angajat se apropie nu doar de statutul celui care muncește ca să-și câștige existența, ci și de statutul sclavului.
Doar nu te așteptai să vorbim serios despre așa ceva și să nu menționez o realitate precum aceasta.
Da, modelul angajării clasice este inspirat de modelul sclaviei arhaice. Inspirat, nu copiat la virgulă.
De exemplu, nu ești deținut de angajator. Ești doar angajat al acestuia și, destul de probabil nu ai voie să lucrezi pentru altcineva. Munca ta e "deținută" de cel care te plătește
Sau nu muncești doar pentru mâncare și un acoperiș deasupra capului. Primești un salariu, din care-ți cumperi singur mâncarea și îți închiriezi sau cumperi acoperișul de deasupra capului. Câteodată, chiar îți rămân bani în plus să faci multe alte lucruri. Bravo!
Sau dacă vrei să pleci, poți pleca liniștit fără să-ți fie teamă că vei urmărit cu câini de vânătoare prin vreo pădure sau prin vreo mlaștină. Îți dai demisia și, cel mult, te urmăresc niște avocați de-ai angajatorului dacă ai încălcat cine știe ce contract problematic.
Sau nu muncești de dimineață până seara în fiecare zi. Din contră, muncești doar de luni până vineri, între orele de program pe care le-a ales angajatorul și tu le-ai acceptat. E rezonabil. Sâmbătat și duminica sunt ale tale și le aștepți ca pe o binecuvântare :)
Sau nu trebuie să stai umil în fața stăpânului când apare prin zonă. Nu, te guduri pe lângă șef / patron din proprie inițiativă. Deși oamenii sunt liberi, mulți angajați au o înclinare acțiuni de pupat în fund și altele de gen.
Când nu ești angajatul cuiva, poți să faci multe dintre cele de mai sus, dar totuși, cumva, e mai puțin probabil.
Ai o libertate mai mare de-a alege cum să te comporți și ce să faci.
Ai o libertate mai mare să fii liber.
De ce ai nevoie ca să mergi pe calea afacerii pe cont propriu
În mare, ai nevoie de un singur lucru - să începi.
Nu ai cum să realizezi absolut nimic dacă nu începi.
Vezi?
N-am spus să încerci, am spus să începi.
Să încerci induce prea mult ideea că sunt șanse mari să nu reușești. Și dacă nu reușești, poți apoi să te bați singur pe spate în timp ce consolezi - am încercat.
Nu, mai bine te concentrezi să începi ceva, apoi să te concentrezi asupra continuării, apoi asupra creșterii.
Lasă chestiile alea cu procentul înfiorător de afaceri care nu reușesc pentru cei pasionați de scuze și de ideea că nu au nimic special care să-i facă să reușească.
Lasă-i pe oamenii obișnuiți să fie oameni obișnuiți și tu concentrează-te pe ce ai de făcut, nu pe ce ai de eșuat.
A, sigur, poți să începi ceva și să nu meargă.
OK, dacă simți că ai făcut tot ce a ținut de tine și n-ai reuști, nu te-mpiedică nimic să începi din nou.
De multe ori, după ce începi o afacere, descoperi lucruri pe care nu le știai anterior. Câteodată, faptul că n-ai știut acele lucruri pot duce la eșec, dar, de cele mai multe ori, ceea ce descoperi pe parcurs reprezintă experiență în slujba afacerii tale.
Reprezintă modificări pentru reușită.
Ce riscuri există când începi ceva pe cont propriu
Riscul este foarte important în viața unui bărbat.
Trăim într-o lume în care există o adversitate față de riscuri care merită și o pasiune prostească față de riscuri penibile.
Adică puțini oameni riscă să-și aloce serile sau week-end-urile pentru a munci la propria afacere în timp ce sunt angajați și mulți oameni riscă să-și aloce orice urmă de timp liber unor activități de doi lei.
Riscul face parte din natura ta masculină mai mult decât crezi. Un risc calculat este genul de risc care merită riscat. Și este genul de risc care indiferent de rezultat îți oferă satisfacția că ești viu și faci lucruri reale.
Dincolo de asta, mulți oameni au impresia că a avea succes pe cont propriu înseamnă să devii milionar în Euro.
Sau măcar să fii mai tare financiar decât ai fost ca angajat.
Ceea ce fals.
Am spus deja că ideea de succes este subiectivă și că oamenii pot să se mulțumească cu diverse grade de succes.
Mai mult, sunt oameni care reușesc în afaceri dar ajung ei înșiși să fie deținuți de afacerea respectivă. Adică să fie niște zombie controlați de ceea ce afacere are nevoie - toată ziua la muncă, toată ziua cu mintea la cum să faci bani, toată ziua departe de orice lucru care n-are legătură cu afacerea.
Dacă te afli în stadiul în care vrei să pui ceva pe picioare, asta nu e rău.
Dar dacă ai pus deja ceva pe picioare și te dedici în continuare doar afacerii, e posibil să fii într-o schemă clasică de irosire a propriei vieți.
Sigur, asta se întâmplă doar dacă tu crezi că viața ta înseamnă mai mult decât afacerea pe care o ai. Că dacă viața ta înseamnă afacerea ta, atunci nu-ți poate spune nimeni că ar trebui să o lași mai ușor.
Și dacă îți spune asta, poți să-i zici liniștit să-și vadă de treabă pentru că ai treabă.
Dacă începi o afacere pe cont propriu, nu te lăuda cu asta
Când faci ceva atât de important precum o afacere pe cont propriu, vei fi tentat să vorbești despre asta.
Ori pentru a te lăuda ca un mapeț.
Ori pentru că ai citit pe undeva că atunci când începi e bine să anunți pe toată lumea ca să primești sprijin de la prieteni, familie etc.
În primul caz, cel cu lauda, următorul lucru se va întâmpla - te vei lăuda, te vei simți bine în momentul în care o vei face, iar apoi, în foarte scurt timp, vei pica-n nas din punctul de vedere a energiei tale psihice.
De ce?
Pentru că lauda în astfel de situații este o sursă de dopamină ieftină. Te face să te simți bine pe moment, dar vine cu un cost ulterior.
Care cost ulterior este exact acesta - instalarea unei ușoare stări asemănătoare depresiei. E exact ca atunci când îți prăjești creierii ore întregi pe TikTok... Plăcut pe moment, dezastruos după.
Sau când mănânci toate prostiile pământului - gustos, dar deplorabil după.
În al doilea caz, cel cu anunțarea tututor că începi ceva pe cont propriu, lucrurile sunt ceva mai complexe.
E adevărat că pot fi avantaje uneori în faptul că cei care te cunosc află ce urmează să faci. Poate te recomandă mai departe, poate au relații care te pot ajuta, poate vor fi primii tăi clienți.
Repet, pot fi avantaje în asta.
Totuși, personal, aș prefera să încep fără să anunț pe nimeni.
Fără să povestesc ce fac, fără să beneficiez de sfaturi bune sau proaste din partea celor apropiați.
Pur și simplu să încep.
Și după ce încep, dacă simt nevoia să mă sfătuiesc cu cineva sau să cer vreun fel de sprijin, să analizez dacă e cazul să o fac.
Normal, asta depinde nu doar de firea ta, ci și de ce fel de apropiați (rude, prieteni) ai.
Că dacă e vorba de oameni care au experiență în afaceri sau despre care știi că te pot ajuta la modul concret, atunci nu e o problemă.
Dar dacă e vorba de oameni care sunt exact ca tine înainte să începi afacerea pe cont propriu, s-ar putea să nu faci altceva decât să stârnești diverse cuiburi de viespi.
Vezi tu, atunci când începi ceva pe cont propriu, începi să te transformi în altă variantă a ta.
Începi să ceri lucruri de la viață.
Iar această nouă variantă va fi probabil mult mai bună pentru tine, dar nu neapărat și pentru absolut toți cei din jur.
Care pot fi geloși.
Care pot fi speriați de ideea că tu te ridici la cine știe ce nivel, iar ei rămân la un nivel pe care în realitate îl urăsc.
Așa că e posibil să se agațe de tine, să te tragă în jos, precum racii dintr-o găleată. Nu care cumva să ajungă unul mai sus decât ceilalți.
Prin urmare, sfatul meu este să te abții.
Muncește la ce vrei să faci, obține rezultate și, dacă e absolut nevoie, cere sprijin.
Dar în rest, liniște și pace.
Și bani.
Și timp sub controlul tău.
Și toate acele satisfacții pe care o afacere deținută de tine ți le poate aduce.