Alege-ți stăpânul!

Un bărbat poate merge pe două căi.

Calea cea dreaptă sau calea cea strâmbă.

Aceste două căi sunt paralele, precum sensurile de mers ale unei șosele. Când mergi pe calea cea dreaptă, automat mergi înainte. Iar când mergi pe cea strâmbă, automat mergi în sensul opus, deci mergi înapoi.

Regresezi.

Când deviezi de la calea cea dreaptă, automat intri pe calea cea strâmbă.

Iar asta e o veste bună într-un fel.

Înseamnă că cele două sensuri de mers comunică, poți trece de pe o cale pe alta. Prin urmare, așa cum poți devia de pe calea cea dreaptă spre cea strâmbă, automat poți să te și reîntorci pe drumul cel bun de pe drumul care te duce-n spate.

O explicație pentru cei care cred că sunt prea deștepți ca să respecte diverse “porcării religioase”

Dacă ai citit până aici, s-ar putea ca lucrurile să-ți miroasă cumva a ceva religios. M-aș bucura să fie așa. Pe de o parte, genul acesta de texte îi va goni pe cei care au impresia că religiile lumii au mii de ani de experiență în spate degeaba.

Cei care cred că scopul marilor religii este să controleze oamenii și să-i facă să creadă într-un bărbos din ceruri sau într-un gras care plutea senin peste preocupările de doi lei ale oamenilor.

Asta e o formă foarte limitată de-a vedea lucrurile.

Și prostească.

De ce ai ignora ceea ce au strâns ca înțelepciune zeci de generații de oameni cu un creier dovedit științific mai dezvoltat decât cel al oamenilor din prezent?

De ce ai crede că ăia erau automat proști, iar cei din prezent sunt automat deștepți doar pentru că sunt ultimii beneficiari a ceea ce a produs omenirea în milenii de civilizație?

Desigur, de bleg.

Al doilea motiv pentru care mă bucur că ceea ce ți-am spus mai sus ar putea să-ți sune ca ceva religios este pentru că e mai ușor de înțeles conceptul în cauză în cazul în care ai o aplecare spre chestiuni spirituale.

Aproape indiferent de religia ta, desigur.

Concret, e mult mai ușor să-nțelegi că oamenii în general și bărbații în special nu pot avea decât un singur stăpân din doi posibili.

Poți fi stăpânit de principii valoroase, înalte, precum este și ideea de Dumnezeu sau de Buda sau de zei iubitori de oameni în religiile politeiste.

Atenție, nu trebuie să crezi în Dumnezeu ca să faci distincția de care-ți vorbesc. Doar că acest concept este mai limpede și mai ușor de îmbrățișat cei care au această latură spirituală.

Mințile din spatele conceptelor religioase știu să fie extrem de complicate când e necesar să fie complicate, dar capabile să simplifice absolut orice când e nevoie să fie clari în mintea adepților.

Sau, așa cum poți fi dedicat unei vieți care se-nchină la principii înalte, poți fi de asemenea dedicat unei vieți care slujește principii de doi lei, lipsite de valoare și închinate exclusiv obținerii plăcerii cu orice preț.

Adică, dedicat principiilor pe care marile religii le asociază cu demonismul, cu slujirea zeităților catolagate drept perfide de acestea.

Cum arată lumea actuală în funcție de cele două căi pe care poți păși

Reflexul este să crezi că lumea a luat-o razna și că ne-ndreptăm cu toții spre “pierzanie”.

Ceea ce e comod să crezi pentru că te scutește de propria ta responsabilitate.

Poți da vina pe ce e în exterior pentru ce se întâmplă cu tine.