De ce accepți să fii tratat aiurea

Singurul motiv pentru care accepți tratamente incorecte în relație cu alții este credința că n-ai opțiuni.

Că n-ai alternative.

Că dacă nu accepți, ai de pierdut.

De exemplu, ești într-o relație de c@c@t de ceva timp.

Nici tu nu știi de cât timp exact pentru că e o relație atât de nocivă încât încerci să uiți de fiecare dată data aniversării.

Totuși, dacă un prieten de-al tău ar fi într-o astfel de relație și ți-ar cere sfatul, i-ai spune să plece, să se despartă.

Și chiar dacă nu ți-ar cere sfatul, tot i-ai spune tu din proprie inițiativă:

"Frate, e nasol ce trăiești tu. Poate e timpul să vă despărțiți și să-ți vezi de viață. Nu meriți așa ceva".

Dar tu nu ești prietenul tău.

Tu ești doar un tip care-ți spune lucruri din categoria "ești un fraier", "asta meriți", "cine se uită la tine dacă te desparți?" etc.

Prin urmare, n-ai cum să intri într-o zonă a logicii și a respectului față de tine însuți.

Nu ai cum să-ți dai singur sfaturi pe care le-ai da foarte ușor altora.

Credința că n-ai alternative te paralizează

În fine, lipsa de opțiuni este ceea ce te sperie.

Gândul că dacă faci ceva, automat se va produce un dezastru.

Prin urmare, preferi dezastrul în care ești deja decât un dezastru care s-ar putea produce.

Ți se pare oarecum deșteaptă concluzia că un rău pe care-l cunoști e mai bun decât un rău necunoscut.

Nu-ți dai nicio șansă.

Dacă ai schimba ceva, te-ai confrunta cu o dublă posibilitate.

Posibilitatea să nu-ți iasă și posibilitatea să-ți iasă.

Deci ar exista și șanse de bine, nu doar "șanse" de rău.

Dar tu preferi să nu-ți dai vreo șansă.

Și până la urmă, de ce ți-ai da vreo șansă?

Ești doar un prost care înghite comportamente incorecte, nu?

Schimbarea prostului

Orice om poate face schimbări atunci când ajunge să-și dea o șansă.

Dar cum să-ți dai o șansă dacă tu nu crezi în tine?

Până la urmă, credința că n-ai opțiuni, că nu există alternative la ceea ce trăiești nu este decât o foarte scăzută stimă de sine.

Adică tu crezi despre tine că ești slab atât la nivel conștient, cât și oarecum reflex, la nivel subconștient.

Asta te și face să-ți fie teamă să produci schimbări când vine vorba de orice.

Ți-e teamă să schimbi felul în care interacționezi cu ceilalți.

Ți-e teamă să schimbi comanda la restaurant.

Ți-e teamă să schimbi magazinul de la care cumperi pâine.

Ți-e teamă să nu superi și ți-e teamă să schimbi.

Pe de altă parte, îți spun un secret: orice om care crede despre el însuși că-i slab, crede despre alții că-s puternici.

Dacă nu crezi în tine, automat crezi în alții.

De exemplu, crezi foarte mult în puterea celor care te tratează aiurea.

Dacă n-ai crede în capacitățile lor formidabile de-a face ce doresc cu tine, nu le-ai înghiți comportamentele.

Și nu ți-ar fi teamă de concescințele unei eventuale revolte.

De ce-ți spun asta?

Pentru a-ți atrage atenția la ce efect au asupra ta credințele născute din teamă.

Pentru a înțelege că teama ta este cea care dă putere celor “puternici”, nu cine știe ce calități speciale ale acestora.

Prin urmare, chiar dacă teama este o slăbiciune, este ceva ce-ți aparține.

Iar ceea ce-ți aparține poate fi sub controlul tău.

Adică poți alege să-ți fie teamă și să nu acționezi sau poți alege să-ți fie teamă și să acționezi.

Nici măcar nu-i important să dispară teama.

Oricum dispare atunci când observi că nu e bazată pe realitate, ci pe credința ta că n-ai opțiuni.

Ai mai multe opțiuni decât vei putea folosi vreodată

De unde știu?

Simplu: mă uit în jur și observ că orice modificare a unei interacțiuni duce la rezultate diferite față de cele inițiale.

Rezultate mai bune sau mai puțin bune, dar diferite.

Deci orice faci diferit față de ceea ce făceai va duce la obținerea de rezultate diferite.

Dacă obișnuința este să faci ceva și să ai parte de tratamente incorecte, atunci orice modificare în această privință va duce la rezultate diferite.

Uneori, e nevoie de modificări majore pentru a obține rezultate diferite major.

Alteori, e nevoie de mici modificări pentru a obține rezultate spectaculoase.

Uneori e nevoie să spui un simplu nu, alteori e nevoie de ceva mai multe vorbe.

Ideea este însă că nu vei putea vreodată să epuizezi variantele / opțiunile pe care le ai la dispoziție sau pe care le poți produce.

Nici nu e nevoie.

Important este să te oprești doar atunci când observi că ceilalți încep să se comporte cu tine așa cum îți dorești.

Apropo, încă un secret: felul în care ceilalți se poartă cu tine e aproape mereu în acord cu ceea ce meriți.

Oricât de mult te-ar fascina ideea că ești o victimă neînțeleasă a ignoranței din jur, asta nu este adevărat.

Din contră, atunci când ești tratat așa cum nu-ți place, de obicei ești o “victimă înțeleasă”.

Adică ceilalți văd ce-i de capul tău și nu se obosesc să-ți ofere mai mult decât meriți.

Schimbă asta.

Cu teamă sau fără teamă, nu contează.

Doar schimbă asta.