Tendința de-a face celorlalți pe plac - cum te vindeci de această apucătură
De ce ai obiceiul să faci gratuit altora pe plac?
Motivul este o combinație între necunoașterea drepturilor pe care le ai și impresia că-n străfundurile tale ești un om mărunt.
Neimportant.
Insignifiant.
Prima parte este simplă - majoritatea oamenilor nu-și cunosc drepturile.
Sau dacă cred că și le cunosc, posibil să aibă impresia că e vorba despre ce spune legea în diverse domenii.
Chiar și-n aceste condiții, cei mai mulți nu reușesc să-și respecte nici măcar drepturile de care-s clar conștienți.
De ce?
Pentru că intervine partea a doua - credința că sunt mici.
Mărunți.
Nu-n sensul dimensiunilor fizice.
În sensul anvergurii minții și a spiritului.
Nu vorbesc despre chestiuni de natură ezoterică.
Vorbesc despre existența ta umană dincolo de cutiile în care ești îndesat de societatea în care trăiești.
Sau în care te înghesui singur.
Ce sunt aceste cutii?
Sunt diversele tale statute în ochii tăi și în ochii celor cu care ai de-a face.
Exemple de situații în care te faci mărunt ca să nu superi
Poți să vezi exemple de auto-micșorare în tot felul de situații.
De exemplu, poți vedea asta în felul în care reacționezi atunci când ai parte de tratamente incorecte.
E o uriașă diferență între a te plânge de ceea ce ți se întâmplă și a determina schimbări legate de ceea ce ți se întâmplă.
Smiorcăitul este forma ancestrală de-a obține iertare din partea celui puternic. Este exact ca-n situațiile în care câinele sau lupul se lasă pe spate, își expune abdomenul (slăbiciunea) și speră ca cel puternic să nu găsească glorie în a-l omorî.
Pentru că nu e nicio glorie să omori pe cineva slab, care nu se luptă, ci doar imploră iertare.
Desigur, nu vei fi omorât, dar vei fi tratat ca un sac de box.
Sau, în situații și mai concrete - felul în care îți negociezi salariul.
Nu care cumva să-ți lezezi stăpânul prin pretenții în acord cu ceea ce crezi că meriți.
Sau felul în care vezi ideea de-a negocia orice.
Cât de greu îți vine să ceri un preț mai bun.
Cât de greu îți vine să returnezi un produs care n-a fost cumpărat de la eMag și nu beneficiază de magia returului fără întrebări.
Cei care au inventat acest tip de retur nu au făcut-o ca să-ți facă viața mai ușoară. Au făcut-o ca să vândă mai mult majorității care nu îndrăznea să intre în tranzacții de teamă că vor greși.
Și dacă vor greși în alegerea lor, vor pierde.
Asta deși legea posibilității de-a returna ce ai cumpărat e tare veche.
Ce spune felul în care traversezi strada
În fine, situația mea preferată legată de felul în care se percep oamenii se petrece la trecerile pentru pietoni.
Există oameni care aproape fug pe trecere și există oameni care o traversează fără nicio grabă.
Dacă simți nevoia să traversezi acea trecere grăbindu-te, poți fi aproape sigur că și-n alte arii ale vieții tale te comporți cam la fel.
Nu cumva să superi, nu cumva să nu le faci pe plac celor care se află în siutația de-a aștepta ceva de la tine.
Cei din mașini așteaptă să treci ca să-și vadă de treburile lor.
Treburile lor, nu treburile tale.
Sigur, poți fi tentat să crezi că te grăbești pe trecerea de pietoni pentru că legea spune să o traversezi într-un ritm alert.
Sau pentru că-i respecți pe ceilalți și nu vrei să-i ții să aștepte după tine. E o formă de-a fi un bun cetățean, un individ care apără valori sociale simple, dar importante.
Da, e o formă interesantă și clasică de-a-ți explica favorabil ție de ce ai o atitudine de servitor.
E foarte la modă, doar că nu-i spune nimeni atitudine de servitor.
I se spune în fel și chip .
De exemplu, uneori i se spune "bunătate".
Prin urmare, poți spune și tu că ești doar un om bun.
Doar că bunătatea reală nu izvorăște din slăbiciune.
Bunătatea reală izvorăște din spirite puternice care aleg să facă bine.
De asta, e o diferență uriașă între un om puternic care face bine și un om slab care face bine.
Primul face o alegere morală.
Al doilea vrea doar să supraviețuiască, iar în ziua de azi se întinde și la alte beneficii - vrea să fie admirat, lăudat pe rețelele sociale etc.