De ce minți și de ce trebuie să te oprești acum
Astăzi, cel mai greu lucru pentru un băiat este să devină bărbat.
Și când spun "băiat", nu mă refer la puștii de 12 ani care visează să câștige milioane de Euro filmându-se când joacă jocuri video sau din alte activități de-mbogățire online.
Mă refer în special la flăcăi cu vârste cuprinse undeva între 15 și 50 ani sau mai mult care ratează aproape zilnic șansa de-a fi bărbați prin ceea ce cred despre viață, prin ceea ce spun și prin ceea ce fac.
Adică prin mentalitate, atitudine și fapte.
Majoritatea acestor copii târzii au mai multe caracteristici în comun, dar cel obișnuit lucru este tendința de-a minți.
Atenție, toți mințim.
Doar că dacă faci parte din categoria acestor flăcăi, aproape sigur minți mult și câteodată monstruos de-a dreptul. Singurele momente reale de sinceritate sunt cele în care citești un astfel de text și te identifici în ceea ce spun.
Sau în rarele momente de auto analiză.
De ce mint oamenii
Minciuna este o manifestare de slăbiciune.
Ești prea slab ca să te confrunți cu realitatea sau ca s-o modifici prin forțele proprii în ceea ce ai vrea să fie, așa că minți ca să obții ceea ce vrei.
Din cauza faptului că e un reflex al celui slab, de-a lungul istoriei a fost considerată o armă feminină de acțiune.
Ceea ce, desigur, e fals.
Bărbații mint la rândul lor.
Poate mai rar.
Poate mai puțin pervers decât femeile.
Dar te asigur că pot fi mincinoși redutabili.
Unii sunt în stare să se mintă inclusiv pe ei înșiși până la un nivel la care când sunt confruntați cu minciuna se supără că cel care l-a confruntat e incorect cu el.
Da, mincinoșii au pretenția ca ceilalți să fie corecți...
După cum spuneam, oameni slabi.
Și foarte lași.
Care lașitate este cancerul masculinității.
Ce se întâmplă cu tine când minți
Când minți, întărești lipsa ta de masculinitate.
În ciuda faptului că poți ajunge la performanțe uluitoare în ceea ce privește puterea de convingere a celor din jur în relație cu minciunile tale, tu știi că minți.
Chiar și când ai repetat o minciună suficient de mult încât să ajungi în postura de-a crede tu însuți ce spui, tot știi că ai mințit.
Și știi că minciuna pe care ai produs-o este efectul slăbiciunii tale.
O știi de-o manieră instinctuală, nu doar pentru că societățile zdravene la cap și la caracter au condamnat minciuna din cele mai vechi timpuri.
Desigur, când citești ce-ți spun eu aici, automat îți confirmi ceea ce știai cumva pe fundal, difuz.
Treci de la:
"Parcă nu e OK ce fac..."
la
"Ce naiba fac?! Nu sunt un căcăcios de doi lei să mint!"
De ce ar trebui să renunți la minciunile nevinovate
Minciuna e ca o adicție.
Le știi pe femeile însărcinate care caută tot felul de scuze pentru a justifica faptul că fumează?
Ei, acele femei sunt în stare să-ți spună că oricum fumează prea puțin ca să producă vreun rău copilului sau chiar găsesc vreun studiu obscur care să le susțină cumva viciul.
Adică, ar face orice numai să-și păstreze drogul și să le arate celorlalți că sunt răi cu ele.
Sau îi știi pe bărbații care beau de sting, își agresează familiile, iar când se trezesc, regretă? Dar fiind alcoolici, găsesc pretexte să mai bea totuși "puțin".
Suficient cât să o ia de la capăt în toate privințele - violență + ciclul de satisfacere a adicției.
Pentru mulți oameni, minciuna este la fel ca fumatul sau consumul de alcool. Nu se pot abține să mintă, așa că vor căuta tot felul de pretexte pentru care e-n regulă să facă asta.
Iar pretextul preferat al mincinoșilor este minciuna justificată.
Sau nevinovată.
Acea minciună necesară ca să nu facă rău altora.
Sau ca să salveze o situație care altfel nu putea să fie salvată.
Deși există astfel de minciuni necesare - ex. nu spui unui prieten care tocmai a câștigat lupta cu cancerul că arată nașpa - aceste minciuni sunt atât de rar necesare încât e puțin probabil să ai prea curând nevoie de ele.
Și-n general, nu sunt rezervate mincinoșilor cronici.
Mincinoșii cronici sunt precum niște alcoolici ai minciunii - o singură gură de minciună este suficientă ca să-i facă să o ia de la capăt cu mințitul.
Ce se întâmplă când încetezi să mai minți
Ți-am spus ceva foarte important mai sus, dar e posibil să fi trecut cu vederea pentru că pare o simplă nuanță de exprimare.
Spuneam că e vorba de flăcăi cu vârste cuprinse undeva între 15 și 50 ani care ratează aproape zilnic șansa de-a fi bărbați.
Accentul nu este pe vârstă, ci pe "zilnic".
Marea frumusețe a vieții noastre este că avem zilnic oportunitatea de-a face lucrurile diferit față de cum le făceam.
De exemplu, mincinoșii au zilnic ocazia să se oprească din mințit. Nu trebuie să aștepți să se facă 1 ianuarie ca să nu mai minți sau începutul lunii sau cine știe ce alt reper iubit de lașii self help.
Poți începe din clipa de față să refuzi să mai minți.
Iar când începi să spui adevărul, ghici ce se întâmplă?
Nu, cei din jur nu se vor supăra pe tine.
Nu e vorba despre asta.
Nu încerca asemeni multor mincinoși să găsești hibe în ceea ce-ți spun ca să ai o scuză să minți în continuare.
Să te duci la o femeie și să-i spui că-i grasă și urâtă nu înseamnă să spui adevărul.
Prost pentru că jignești gratuit un om care nu ți-a făcut nimic.
Să spui adevărul înseamnă lucruri mult mai importante.
De exemplu, să recunoști față de tine că-ți irosești viața așteptând să se întâmple cine știe ce minune necesară ca să te motiveze pentru că ești prea slab ca să te motivezi singur.
Să spui adevărul poate să însemne să nu mai încerci să coafezi situațiile astfel încât să pară cu tu ai fost de bună credință, iar diverși au fost nașpa. Alege să fii cu adevărat de bună credință și nu va mai fi nevoie să minți.
Să spui adevărul poate să însemne să te uiți la motivele pentru care faci tot felul de chestiuni nocive și să decizi că a continua să le faci însemnă să-ți faci rău.
Și, desigur, a spune adevărul însemnă să nu mai minți reflex în încercarea de-a obține admirația sau simpla apreciere a celorlalți. Adică, să nu mai fii un cățeluș care se hrănește cu mângâieri pe cap.
Când începi să-ți spui adevărul și să spui adevărul, încetezi să mai fii genul de copil târziu care se smiorcăie că viața e-n fel și chip.
Încetezi să mai fii un flăcău prea laș ca să se confrunte cu realitatea și devii un bărbat capabil să înțeleagă că-ntradevăr viața este grea, dar depinde mult de fiecare dintre noi cât obținem de la acestă viață.
Înțelegi că minciuna nu e pentru tine, ci pentru ratați.