În loc să o lăbărești cu gândirea pozitivă, mai bine citește această carte
Problema cu gândirea pozitivă este că majoritatea celor care apelează la ea habar n-au ce-nseamnă acest concept.
Săracul Norman Vincent Pale se zvârcolește în mormânt de câte ori vreun flăcău decide să obțină succesul în viață gândind pozitiv.
Și după ce se zvârcolește bine, se uită la respectivul căutător al succesului și-l întreabă fără să fie auzit:
“Bă, de ce stai ca prostul? Simplu fapt că gândești pozitiv nu produce acțiune, produce doar labă mentală. Sau labă la propriu în foarte multe cazuri...”
Apoi, se întoarce cu fața la pământ și urlă de disperare când vede cum o idee care a vrut să salveze omenirea de la eșec îi transformă pe majoritatea celor care o pun în aplicare în niște leneși absoluți.
În niște lăbari ai self help-ului.
Adică, inventatorul conceptului de gândire pozitivă are gânduri negative.
Din păcate pentru el, nu mai poate da explicații suplimentare legate de felul în care ar trebui privite lucrurile în privința gândirii pozitive.
C-ar face-o.
Și ar fi astfel dovada faptului că o frustare - faptul că n-a fost înțeles - poate produce o chestiune pozitivă - explicații suplimentare care să-l facă înțeles.
Progresul se poate naște și din emoții negative, precum frustările reale
De altfel, o grămadă de emoții negative, de gânduri negative, de situații negative pot produce rezultate pozitive. Unii se raportează la povestea cu Edison care ar fi făcut 1.000 de încercări în tentativa sa de-a inventa becul incandescent.
Și văd asta ca o dovadă de gândire pozitivă.
“Uită-te la el cum a insitat să încerce deși altul ar fi abandonat... A gândit pozitiv!”.
Da, sigur.
Cum îți poți închipui că un individ încearcă de 999 de ori ceva fără să reușească și nu simte niciun soi de frustare legată de tentativele sale?
Ține minte - la originea unui număr uriaș de invenții au stat tocmai frustările celor care erau nemulțumiți de felul în care arătau lucrurile fără invenția lor.
Atenție, nu spun că orice progres are la bază doar o frustare sau doar o emoție negativă. Spun că poate avea la bază și așa ceva, iar energia născută din această oftică a împins oamenii spre progres de nenumărate ori.
Apropo de asta, dezgustul unor bărbați față de ideea de-a merge la psiholog îi face să-și rezolve problemele. Aleg să facă ceva concret, numai să nu ajungă în cabinetul meu sau al unui confrate de-al meu.
Ceea ce, în cazul lor, e o idee excelentă.
A fi pozitiv cu orice preț înseamnă să fii prost cu un preț uriaș
În fine, unii tratează gândirea pozitivă ca pe un permis de prostie.
Adică, fac eforturi atât de mari să rămână pozitivi sau să manifeste pozitivitate în orice situație încât ajung să fie proști de-a binelea.
E plină lumea de flăcăi și de domnișoare care au crezut cu tot pozitivismul lor că oamenii au mereu o natură bună și că vizite în zone de război sau în zone în care cultura vestică este respinsă violent nu sunt de fapt periculoase.
Au gândit pozitiv și au murit în fel și chip prin regiuni ale globului în care au fost avertizați nu doar de guvernele lumii să nu calce, ci chiar de bunul simț evident - nu te duci într-o țară în care jumătate de populație este înarmată și violul este o formă de sărut mai entuziasmat.
Atenție, nu spun să fii cinic sau lipsit de optimism.
Spun să nu fii prost în fața evidențelor doar pentru că-ți retezi spiritul critic în favoarea unei mantre penibile:
“Fii pozitiv și lucruri bune se vor întâmpla”.
Nu, lucrurile bune se întâmplă în special când le determini prin acțiune gândită, nu prin prostie fandosită.
Asta apropo de îndemnul lui Dale Carnegie de-a zâmbi indiferent că ți se întâmplă lucruri care te fac să zâmbești sau, din contră, ți se întâmplă lucruri care teoretic te-ar face să fii trist.
Nu-i mai bine să zâmbești pentru că ai făcut lucruri concrete care cer un zâmbet?