Condiția esențială ca să poți avea respect de sine
Cum crezi că te poți respecta pe tine însuți dacă nu suporți să petreci timp cu tine însuți?
Ca să te respecți, presupune să te placi măcar un pic.
Dar dacă tu te eviți continuu, asta nu-nseamnă că de fapt nu te placi?
Sau mai rău, chiar te disprețuiești.
Și cum ai putea să te placi dacă tu fugi de orice interacțiune profundă cu tine?
Poți plăcea / respecta pe cineva fără să-l cunoști?
Atenție, a petrece timp în propria companie nu înseamnă să aștepți disperat week-end-ul să te retragi în cameră și să dai drumul la Netflix sau la un film pentru adulți.
A petrece timp cu tine însuți nu înseamnă nici măcar să mergi cu mașina și să asculți o super selecție pe Spotify sau un audiobook pe un subiect interesant.
Da, poate fi plăcut sau util, dar nu înseamnă timp cu tine însuți.
Înseamnă timp în compania celor care au creat produsele respective.
Și chiar dacă uneori e vorba de timp de calitate, tot nu e timp cu gândurile tale, cu propria ta persoană.
Ce înseamnă să petreci timp cu tine însuți
A petrece timp cu tine înseamnă în primul rând să stai cu gândurile tale fără să fii perturbat de nimic altceva.
Nici măcar de un zgomot de fundal cum este muzica.
Când ajungi în astfel de situații, două lucruri se pot întâmpla.
Ori te orientezi spre exterior fără să consumi exteriorul - doar îl observi.
Ori te orientezi spre tine însuți și brusc descoperi o grămdă de lucruri pe care știi c-ar trebui să le rezolvi în relație cu tine.
E ca și cum ai fi în compania unui prieten: ori discutați despre ce vedeți în jur, ori discutați despre subiecte care vă privesc. Doar că prietenul respectiv este o bună bucată din propria ta persoană. Ești tu în cea mai lucidă formă a ta.
Ai putea crede că orientarea spre exterior, spre observarea acestuia e o activitate mai puțin importantă decât autoanaliza.
Nu, fiecare variantă e importantă.
Nu-ți închipui că prea mulți oameni sunt cu adevărat atenți la ce se întâmplă în jur. Majoritatea sunt preocupați de un strat superficial al propriei persoane și urmăresc doar ceea ce ar putea să-i afecteze din această perspectivă.
Deci tot la nivel superficial.
De asta, majoritatea oamenilor trec de sute de ori pe an pe același bulevard cu mașina dar sunt incapabili să identifice din memorie o zonă în care sunt sigur copaci și o zonă în care nu sunt copaci.
Aparent, asta e neimportant.
Doar că acest spirit de observație olog este un simptom al deconectării profunde cu mediul în favoarea conectării continue cu consumul. Consum de știri, de muzică, de show-uri de tot felul, de seriale, de filme, de self help masturbaționist etc.
Momentele de orientare spre interior, spre propria persoană sunt esențiale pentru un om care vrea să știe cu adevărat unde se află.
Altfel, cu toate aceste variante de evadare în realități virtuale sau de vânzare a proprie atenții spre subiecte importante pentru cei care le vehiculează, e greu să știi cu adevărat pe unde ești.
De ce ți-e greu să petreci timp cu tine însuți
Parțial, ți-am spus mai sus.
Diverși îți cumpără atenția (energie fizică + energie psihică) plătind în schimbul ei cu distracție, dramă, informnații de tot felul.
Adică îți oferă filme, seriale, muzică, Facebook, Instagram etc.
Oricare dintre acestea pot fi ok din perspectiva consumului dacă știi cum să le folosești.
Problema este volumul în care le consumi. Și nu e ușor să le consumi moderat pentru că, asemeni unor mâncăruri construite în laborator să producă adicții, și respectivele produse au aceeași inginerie în spate.
Prin urmare, nu te mira că oriunde te-ai afla cauți să faci ceva ca nu cumva să îți împarți atenția ori cu un exterior aparent plictisitor, ori cu un interior înfricoșător.
Să stai la coadă la cumpărături și să te uiți în jur poate fi mai plictisitor decât să scoți telefonul și să verifici ceva, orice.
De asemenea, să stai la coadă și să profiți de moment pentru a te gândi la o chestiune serioasă care te privește poate fi mult mai neplăcut decât să verifici același telefon în așteptarea a ceva care să te distreze un pic.
Marea perversitate este că în jur vezi aproape numai oameni care fac asta. Excepțiile sunt de obicei cei în vârstă sau cei ușor excentrici, care sunt în stare chiar să renunțe la smartphone în favoarea unui dumbphone doar ca să se protejeze de negândire.
Prin urmare ar putea să ți se pară firesc să faci ce fac și ceilalți. De parcă majoritățile ar fi faimoase pentru inteligența lor de grup.
Dincolo de asta, situația este și mai bolnavă.
Foarte mulți oameni nu suportă să nu aibă continuu un zgomot nenatural de fundal.
De cele mai multe ori, e vorba de muzică. Alteori, e vorba de știri la TV, de vreun podcast, de un audiobook, de orice care să spulbere posibilitatea ca nimic natural să te împresoare.
Ce poate fi natural?
O grămadă de lucruri sunt naturale, inclusiv liniștea.
Problema este că astăzi cei mai mulți nu suportă liniștea sub nicio formă.
O cercetare susține că oamenii, în special bărbații, ar prefera mai degrabă să fie supuși la șocuri electrice moderate decât să suporte să stea singuri fără să fie distrați de nimic între 6 și 15 minute.
De ce?