De ce e important să ai direcție în viață și cum să ți-o găsești

Subiectul e unul destul de popular în lumea self help.

Unii vorbesc despre importanța de-a avea un scop în viață, alții vorbesc despre misiune.

Eu îi spun direcție.

Dar în mare, e exact același lucru - capacitatea de-a identifica ce ai de făcut ca să duci o viață în acord cu ceea ce îți dorești să trăiești.

Singura mare diferență este că eu îi spun direcție pentru că scop sau misiune pare să implice mai mult destinația și cumva mai puțin drumul. Iar asta îi face pe unii oameni doar să tânjească să ajungă undeva, nu și să facă pașii concreți ca să ajungă acolo.

Ideea de direcție implică atât destinația - locul în care ai vrea să ajungi, dar și pașii pe care trebuie să-i faci pe drumul respectiv ca să ajungi la destinație.

De ce să ai direcție e mai important decât își imaginează mulți

Trăim într-un context social și cultural în care oamenii au din ce în ce mai rar capacitatea de-a se opri din ceea ce fac ca să contempleze câteva momente drumul pe care sunt și direcția spre care se îndreaptă.

Este un mare deficit de atenție în ceea ce înseamnă concluziile legate de propria viață.

Oamenii sunt trăiți de viață mai mult decât își trăiesc viața.

Unii au devenit precum niște roboți programați să facă iar și iar lucruri pe care le execută doar aparent conștient. Se trezesc, se duc la muncă, așteaptă disperați week-end-ul și apoi o iau de la capăt.

De asta, uneori, să fii angajat nu înseamnă altceva decât să fi renunțat la ideea de-a-ți alege cu adevărat drumul și destinația în favoarea cuiva care ți le alege în schimbul unui salariu lunar.

Repet, uneori.

Nu toți cei care sunt angajați clasic trăiesc asta, dar foarte mulți o fac.

Și problema nu este că ajung din diverse motive să o facă, ci faptul că s-au “antrenat” să facă lucrul acesta de-o manieră reflexă, automată.

Fără momente de respiro real.

Fără spațiu și timp ca să apuce să vadă dacă ceea ce trăiesc este ceva în acord cu ceea ce spiritul lor, cu umanitatea lor, cu masculinitatea lor.

Dacă n-ai direcție, n-ai erecție

Sună ciudat și este ciudat.

Dar e și adevărat.

Când n-ai direcție, de fapt ai direcție.

Doar că e o direcție pe care nu o decizi tu, ci ți-o decid alții.

Și acei alții au cel mai probabil misiunea lor în viață, scopul lor, direcția lor, așa că nu ai garanția că ceea ce ai vrea tu se va potrivi cu ceea ce s-ar putea să dorească respectivii pentru tine.

Ceea ce poate fi foarte trist.

E ca și cum alții îți trăiesc viața pentru că ai fost prea slab ca tu să ți-o trăiești.

E ca și când ți-a fost frică să-ți trăiești viața și ai trimis la “joacă” pe alții să ți-o trăiască.

Desigur, acei alții fac o chestie interesantă.

Pentru că au curaj și direcție, au automat și o bună capacitate de-a-i determina pe alții direct sau indirect să le amenajeze locul de joacă.

Ceea ce e o formă de carismă.

Care carismă lipsește celor fără direcție și care-i învăluie pe cei cu direcție pentru că e o dovadă a capacității lor de-a face sex cu viața.

Pentru că oricât de freudian ar suna, pentru majoritatea bărbaților viața este o imensă partidă de sex.

O furți sau nu în funcție de cât de tare ești.

Ai direcție înseamnă metaforic că ai erecție.

N-ai direcție, înseamnă metaforic că ești flasc.

Starea specifică mai ales labagiilor la figurat, dar și la propriu.

Cum îți identifici scopul / misiunea / direcția în viață

Aparent, e greu să faci asta.

Doar aparent.

În realitatea, este ușor.

Două lucruri sunt de fapt grele...